Prezenţa tatălui în primele
luni de viaţă reduce riscurile de tulburări comportamentale ale copilului. După
secole de atenţie asupra legăturilor dintre mamă şi copil, psihologia
experimental a recunoscut în fine un loc important al taţilor . Până acum
studiile se concentrau asupra diferenţelor de atitudine între mamă şi tată. S-a
constatat că cei din urmă sunt mai angajaţi în activităţi ludice cu copiii lor,
dar şi mai previzibili. Pentru prima oară, un studiu tocmai a demonstrat
influenţa interacţiunii dintre sugar şi tatăl său asupra tulburărilor
comportamentale observabile la copilul mai mare. Wellcome Trust, cea mai
importantă fundaţie britanică de biomedicină, a finanţat acest studiu realizat
de Universitatea Oxford. Cercetătorii au ţinut sub observaţie 192 de familii
recrutate după ce copiii lor s-au născut în două maternităţi britanice pentru a
determina această legătură. Doctorul Paul Ramchandani, care a condus lucrările,
a evaluat îndeosebi interacţiunile dintre tată şi sugar la vârsta de 3 luni, în
fiecare cămin, şi a comparat comportamentul copiilor la 12 luni. “Am descoperit
că sugarii ai căror taţi erau mai angajaţi în relaţiile cu ei au evoluat mai
bine şi aveau mai puţine probleme comportamentale”, a explicat medicul. La
polul opus, copiii ai căror taţi fuseseră distanţi cu ei prezentau tendinţa de
a suferi de diferite tulburări. Studiul a mai arătat că influenţa tatălui este
mai pregnantă asupra băieţeilor decât asupra fetiţelor, rezultând concluzia că
sugarii de sex masculin sunt mai sensibili la impactul patern în prima parte a
vieţii. Ramchandani atrage atenţia asupra importanţei primelor legături în
evoluţia copiilor, fiindcă tulburările comportamentale ale copilului mic pot
duce la eşec şcolar şi delincvenţă, izolare socială în adolescenţă şi la vârstă
adultă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu