Am descoperit o mare scriitoare!

După o carieră la superlativ în muzică, Elena Dumitrescu Nentwig dovedește o măiestrie desăvârșită în literatură.

Scrierile sale se remarcă prin structurile narative originale, talent nativ de mânuire a figurilor de stil, limpezime în exprimare și construire filmică a compoziției, plină de suspans. Romanul ”Noi romii și restul lumii” este cu totul remarcabil, deoarece abordează, cu inteligență, seriozitate și obiectv, o temă deosebit de sensibilă. Povestea unui muzician rom șochează ignoranța și prejudecățile din noi, făcând lumină acolo unde întunericul urzește aprioric vrajbă și ură, pe drept și pe nedrept în același timp. Autoarea reușește să surprindă adevăruri crude pe care nimeni nu vrea să le vadă, deși se flutură în stânga și-n dreaptă teorii fără substanță, cuvinte golite de sens despre egalitatea de șanse în societatea de astăzi. Este pentru prima oară când un scriitor pătrunde în lumea aparent ermetică a minoritarilor atât de blamați și descoperă realitatea așa cum este, fără îngroșări grotești răuvoitoare, dar și fără menajamente. Elena Dumitrescu Nentwig înțelege ceea ce nimeni nu acceptă să priceapă cu onestitate, găsește o viziune înțeleaptă asupra etniei care etern nu se lasă adaptată și privește cu responsabilitate dramele alterității. Autoarea oferă civilizației occidentale marea șansă de a afla adevărul despre această lume reală, dar cu totul străină, care, în loc să ne oripileze și să o punem la zid, ar trebui câștigată de partea binelui, prin educație și conștientizare, puterea exemplului, generozitate și onoare, fiindcă, altfel, ”cine seamănă vânt culege furtună”. Și nu ar trebui să uităm, cu toții, că părinții și rudele nu ni le alegem… Romanul este palpitant, nu se poate lăsa din mână până la final, te poartă de pe meleagurile pitorești ale Lieștilor, cotropite de palatal romilor puși pe căpătuială la porțile Occidentului, care mai întâi i-a primit cu entuziasm arogându-și superiotatea democrației de fațadă, față de Răsăritul abrutizat de communism, după care a început să-i expulzeze cu brutalitate, trimițându-i fără milă înapoi în infern cu eticheta de români infractori, la Paris, Hamburg și Lisabona. Romanul savuros, plin de neprevăzut, splendid alcătuit și sincer până la lacrimi, merită să fie citit de oricine, ca pe o capodoperă ce înalță sufletul pe culmi de încântare fără limită. (Arina Avram)